Thomas Lane, Bristol, Bristol, BS1 6JG
Text Box: PROGRAM POSTUL MARE SI SF. PASTI
MITROPOLIA ORTODOXA A EUROPEI OCCIDENTALE SI MERIDIONALE

PAROHIA SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA, BRISTOL

Dragi credinciosi,

Carantina impusă de epidemia de Coronavirus (Covid 19) implică toate laturile vieţii sociale, inclusiv cea bisericească şi liturgică. În unele ţări ale Europei au fost interzise toate slujbele publice, iar în altele s-au impus anumite restricţii legate de numărul de participanţi, distanţa pe care trebuie să o ţină unul faţă de altul, măsurile de igienă pe care trebuie să le respecte atât slujitorii cultului, cât şi credincioşii.
Astfel, Duminica 22 Martie vom sluji Sfanta Liturghie cu biserica închisă, doar preot si un membru al parohiei care va da răspunsurile (daca tehnica ne ajuta vom fi online de la ora 10:30). Nu vom face parastase sau alte slujbe, urmând recomandările autorităților britanice.
Cei care doriți sa va spovediți va rog sa ma contactați telefonic 07743785472.
Fac de asemenea un apel la solidaritate cu semenii noștri. Daca cunoasteti persoane in vârsta cu afecțiuni medicale, care evident sunt vulnerabile, sau persoane in situații deosebite, pentru care cumparaturile zilnice reprezintă o sarcina dificila, fie le puteti fi de ajutor, înțelegând condițiile de igiena personală care va permit sa faceti cumpărături in siguranța, fie aduceti-le la cunoștința, ca sa putem ajuta.
Rugam părinții cu copii mici, persoanele cu afecțiuni medicale si bătrânii sa evite locurile aglomerate!
Vom încerca sa actualizam in timp util informațiile legate de activitatea pastoral-misionara si liturgica. Am făcut demersuri pentru achiziționarea unui spațiu online pentru parohia noastră unde sa ne putem ruga si întări in credința in aceste vremuri tulburi îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Ne dorim sa rămânem in contact prin intermediul acestor tehnologii întărindu-ne unii pe alții.
Va rog adaugati-va grupului parohial de rugaciune “Nădăjduind vom dobândi” trimițând mesajul de mai sus la 07743785472.
Va rog sa va descărcăti aplicația ZOOM.us pe telefon sau laptop, unde ne vom putea intâlni in rugaciune.

CUGETÂND LA VREMEA NOASTRĂ!

Am amânat acest cuvânt catre dumneavoastra cât de mult am putut. Am pornit de multe ori sa va scriu si de fiecare data am renunțat, căutând in adâncul meu o scăpare, o cale de a fugi, pentru a nu fi pus eu, cel care am fost rânduit pastorul vostru, sa va spun lucruri pe care in urma cu câteva saptamâni nu m-am gândit ca ar fi posibil sa vi le spun vreodată.
A trecut multă vreme de când duminica de duminica, necontenit va îndemn, veniți “Gustati si vedeți ca bun este Domnul” (Ps 33;9).
Stau plecat si abătut acum, scriu, renunt si iarăși scriu, negăsind cuvinte care sa împodobească un gând gol aducător de îndemn la rabdare si jertfa. Dar oare de ce-mi este greu sa va chem la rabdare si jertfa?
Oare nu jertfa este aducătoare de Înviere?
Oare nu Învierea o căutam noi cei chemați sa ne purtam Crucea?
Oare nu Hristos ne spune ca “In lume necazuri veți avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea”(Ioan 16:33).
Si totuși, oare câta îndrăzneala imi este îngăduită acum mie, omului, care am trăit veșnic supus înaintea lumii, si niciodată nu am îndrăznit înaintea hulitorilor Tai, Doamne! Sub ochii noștri, de multe ori, toata rânduiala firii a fost strivită de cei din inima cărora, prin nepasarea sau lenea noastră poate, ai fost izgonit Tu, Doamne!
Cat de lesne mi-ar fi fost sa îndrăznesc înaintea semenilor, prietenilor, fraților, a parinților sau a copiilor!
Voi îndrăzni acum atât cât psalmistul imi îngăduie, “Ferește-te de rău si fa bine, cauta pacea si o urmează pe ea.
Căci “ Aproape este Domnul de cei umiliți la inima si pe cei smeriți cu duhul ii va mântui.”(PS 33).
Așadar, in aceste zile, când groaza morții a cuprins întreg pământul, rânduiala noastră este si ea zguduită, cum nu a mai fost vreodată.
Ni se cere sa “stam in casa” pentru ne feri de rău si a face bine, astfel cultivând si pacea. A nu face rău celor pe care i-am putea îmbolnăvi scoțându-i din adăpost, si a face bine celor care se îngrijesc de semenii noștri bolnavi, dându-le răgaz sa-si tragă sufletul, usurandu-le putin povara cu discretia noastră, a creștinilor. As putea spune, “si a noastră”, pentru ca in disperarea omului deznădăjduit, care nu-L cunoaște, sau nu L-a cunoscut pe Dumnezeu vreodată, lipsa slujbelor noastre o sa treacă neobservata, marea drama constituind-o lipsa altor activități.
Bine, dar cum rămâne totuși cu noi, care aveam loc si timp de întâlnire cu Domnul?
Oare cum va fi aceasta?
Au mai fost vremuri când creștinilor nu le era îngăduit sa se închine deasupra pamantului, iar ei au intrat sub pământ, in catacombe si-L lăudau pe Domnul! Aceasta rugaciune jertfelnicia a lor, a umplut mai apoi pământul de creștini. Cât de minunat a inmugurit Biserica lui Hristos in vremuri de restriște, ca apoi sa înflorească împodobind pământul cu nădejdea Învierii. E drept ca atunci potrivnicii erau mânați de putere si îndărătnicie omeneasca. Acum ne luptam impreuna cu un amestec de frica si dragoste pământească, pentru care nu am îndrăzni sa blamam pe cineva, dimpotrivă suntem impreuna părtași si solidari in aceasta lupta.
Rămâne totuși dorul nostru după locul de închinare!
Mulți frati de-ai noștri nu mai pot ajunge la obișnuitul loc de închinare de câteva saptamâni, si teama ca ne îndreptam intr-acolo parca ne da fiori.
Căutam răspunsuri liniștitoare, așa cum întotdeauna omul a căutat, si Domnul ni le-a dat mereu.
Răspuns a cautat si femeia samarineană atunci când L-a întâlnit pe Iisus la fântâna lui Iacov cad a spus:
“Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne închinăm. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veți închina Tatălui.
Dar vine ceasul, si acum este, când adevaratii închinători se vor închina Tatălui in duh si in adevăr, ca si Tatal astfel de inchinatori Isi dorește.
Duh este Dumnezeu, si cei ce I se închina trebuie sa I se închine in duh si adevăr”(Ioan 4; 20-24).
Cât de minunat mangaie Domnul pe închinătorii in duh si adevăr, de la care adevarata închinare nu se va putea lua in veci, pentru ca Duh este El.
Daca suntem astfel de inchinatori, Domnul va fi mereu si pretutindeni cu noi, chiar si atunci când va trebui sa “stam in casa”pentru a ne feri de rău si a face binele, căutând pacea.
De ce ar fi triști adevaratii inchinatori?
Este primăvara, e vremea sa inmugureasca mai frumos ca niciodată credința noastră, care atunci când va veni caldura verii, nădăjduim ca va înflori împrăștiind “miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care Domnul, primind-o in jertfelnicul Sau cel mai presus de ceruri, pururea ne va trimite harul Preasfantului Sau Duh”. Amin!

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.
Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina. (Ps 138)

Al dumneavoastra impreuna rugător,

Pr. Ioan