Thomas Lane, Bristol, Bristol, BS1 6JG

Taina Sfântului Maslu este acea Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Sfântul Apostol Iacov: 

„De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”. (Iacov 5, 14-15)

Rânduiala Sfântului Maslu

Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, un vas cu făină de grâu, o candelă sau un pahar cu untdelemn, şapte beţişoare cu vată la un capăt şi şapte lumânări aprinse se aşează pe o masă, în mijlocul Bisericii sau lângă patul bolnavului.

Binecuvântarea preotului Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, Psalmul 50.

Canonul Sfântului Arsenie (secolul al IX-lea), care îi pregăteşte sufleteşte pe primitorii Tainei.

Binecuvântarea mare Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Ectenia mare Cu pace, Domnului să ne rugăm…

  • se adaugă cereri speciale pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea celor bolnavi.

Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului

  • se rosteşte de şapte ori, pe rând de către preoții slujitori.

Tropare în care invocăm pe Mântuitorul, pe Maica Domnului şi pe unii sfinţi, pentru tămăduirea celor în suferinţă.

Citirile din epistole şi din Evanghelii

  • citirile din Apostol încep cu textul din Epistola Sfântului Iacov, capitolul al V-lea, unde se vorbeşte despre puterea vindecătoare a Sfântului Maslu; toate scot în evidenţă importanţa răbdării în suferinţă şi a nădejdii în vindecare;
  • cele şapte Evanghelii ne prezintă modele de pocăinţă (Zaheu, Matei), pilde de milostenie şi priveghere (Samarineanul milostiv, fecioarele înţelepte), dar şi vindecări minunate săvârşite de Mântuitorul Hristos (vindecarea soacrei lui Petru şi a fiicei femeii cananeence).

Ectenie întreită scurtă

  • se rosteşte după fiecare Evanghelie;
  • preotul cheamă milostivirea lui Dumnezeu asupra celui bolnav şi asupra tuturor celor care participă la slujbă.

Rugăciunea ungerii

  • fiecare preot care citeşte Evanghelia şi rugăciunea corespunzătoare lecturii evanghelice, rosteşte: Părinte Sfinte, Doctorul trupurilor şi al sufletelor…, ungând în semnul Sfintei Cruci pe cei bolnavi, la frunte, gură, nări, urechi, piept, la mâini şi pe tălpi – dacă se află în casa lor – şi doar la frunte, dacă Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte în biserică.

Aşezarea Sfintei Evanghelii peste capul bolnavului

  • după ultima rugăciune, cel dintâi dintre preoţii slujitori deschide Sfânta Evanghelie, o aşează peste capul bolnavului, cu faţa în jos şi citeşte rugăciunea Împărate Sfinte, îndurate, Mult-Milostive…
  • aşezarea Evangheliei închipuie mâna lui Hristos pe capul celui bolnav: nu pun mâna mea cea păcătoasă […], ci pun mâna Ta cea puternică şi tare, arătând că vindecarea este lucrarea lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, şi nu lucrarea preotului;
  • bolnavul sărută Sfânta Evanghelie care închipuie pe Hristos.

Ectenie întreită

  • se pomenesc cei în suferinţă.

Apolisul (sfârşitul slujbei)

  • participanţii cer binecuvântare şi iertare de la preoţii slujitori, zicând: Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi ne iertaţi pe noi, păcătoşii;
  • preoţii slujitori răspund: Dumnezeu să vă ierte şi să vă binecuvinteze, sănătate să vă dăruiască.